1874
- Internat în spital, la Viena,
suferind într-adevăr de o boală grea, fiind chiar în pericol de-aşi pierde
braţul, Slavici îi scrie lui Negruzzi : „ O – azi nu combat mai mult pe
Eminescu. Instinctiv îmi pun întrebarea , dacă o viaţă precum este a mea,
merită să fie susţinută. Da! - « Cine
nu este, nu simte dureri, ‒
şi multe dureri sunt, puţine plăceri».”
1882
- Veronica vine la Bucureşti şi stă
câteva zile cu Eminescu, în mica lui locuinţă din strada Buzeşti 5.
1883
- Arde pînă la temelie Teatrul din
Arad, în a cărui sală intrase şi Eminescu, sufleur în trupa lui M.
Pascali. „Incendiul a durat de la orele patru şi jumătate după amiază pînă
la nouă.
...În rîndul (etajul) al treilea erau coriştii şi un pictor, cari, pentru a
scăpa, au sărit de pe fereastră jos. Ei căzură pe o pătură întinsă, ţinută de
pompieri.” (Binele public)
- „Societatea Presei Române s-a constituit.
Primul său consiliu de administraţie este compus din d-nii Hăşdău (Columna lui Traian) ca preşedinte, ‒ Laurian (România liberă) şi G. Steriade (Gazette de Roumanie), ca vice-preşedinţi – Bibicescu (Românul), Eminescu (Timpul), Misail (Binele public), ca membri, şi
Minovici (Curierul financiar),
casier.” (Ziarele)
1884
- Maiorescu notează în jurnal: „Zizin
C(antacuzino) zicea ieri că Eminescu va răsplăti ostenelile mele pentru el
cu cea mai neagră ingratitudine, căci, la o minte genială, ar fi avînd un
caracter comun. Scrisoare îmbucurătoare a prof. Obersteiner despre starea
lui Eminescu. I-am răspuns.”
Sursa: Vintilă, Petru. Eminescu: Roman cronologic. –
Bucureşti: Cartea Românească, 1974. – 810 p.
Publicat: Irina Țurcanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu