În "Călătoriile
lui Gulliver" (roman început în anul 1721 şi terminat în 1726), cu
titlul complet "Călătorii în mai multe ţări îndepărtate ale lumii"
("Travels into Several Remote Nations of the World") sunt descrise
aventurile naivului Dr. Lemuel Gulliver (în
engleză: gullible = credul), medic şi căpitan de corabie, scrise la
persoana întâia, în diverse ţări imaginare.
Partea
I - Călătorie în Lilliput (A Voyage to Lilliput)
Cartea
se deschide cu un scurt preambul, încare Gulliver
se prezintă, cum era obiceiul în scrierile epocii, şi face o expunere a vieţii
sale şi ale călătoriilor făcute până atunci. În prima călătorie, Gulliver este
aruncat de valuri în stare de inconştienţă, ca singur supravieţuitor al unui
naufragiu, pe ţărmul unei insule. Când îşi revine, constată că este prizonier
al unei rase de oameni înalţi de cca. 15 cm , locuitori ai unor insule
vecine Lilliput şi Blefuscu (alegorie la Anglia şi Franţa), divizaţi
până la lupte fratricide din cauza unei îndelungate controverse de nerezolvat
asupra modului cel mai nimerit de a sparge ouăle: să se înceapă de la partea
mai largă sau de la cea mai ascuţită (aluzie la disputele religioase dintre
anglicani şi catolici).
După
ce-şi exprimă intenţiile paşnice şi jură credinţă împăratului liliputanilor,
Gulliver este primit la Curte
(descrisă după modelul celei a regelui George I al Angliei) şi are ocazia să
observe obiceiurile şi moravurile locale. Dacă la început eroului i se par
toate neobişnuite, cititorul constată foarte curând că Lilliput este de fapt o
Anglie în miniatură, iar rânduielile liliputane sunt cele engleze, prezentate
însă până la limita extremă a absurdităţii. Autorul ridiculizează rivalitatea
dintre purtătorii de pantofi cu "tocuri înalte" şi cei cu
"tocuri joase" (aluzie la partidele Whig şi Tory),
intrigile de la curte, corupţia şi capriciile împăratului, mai înalt doar cu o
unghie decât supuşii săi, care îşi
spune cu mândrie "stăpânul universului", al cărui cap atinge cerul.
Deşi îi ajută pe liliputani să-i învingă pe locuitorii din Blefuscu,
blocându-le flota în port cu o singură mână, Gulliver nu este de acord ca
poporul vecin să fie adus în stare de sclavie. După o serie de peripeţii,
găsirea unei şalupe de dimensiuni normale îi dă posibilitatea să se întoarcă
acasă.
În
ţara uriaşilor din Brobdingnag, Gulliver face cunoştinţă cu un alt mod de
viaţă. Locuitorii nu numai că sunt mai mari de statură (cca. 22 m ) decât liliputanii, dar
îi întrec pe aceştia şi prin puterea raţiunii. Monarhia de aici este o formă de
guvernământ ideală, luminată. Regele acestei ţări este înţelept şi drept.
Legile asigură libertatea şi bunăstarea cetăţenilor. Pe rege îl indignează la
culme ideea de a introduce în ţară praful de puşcă, puştile şi tunurile.
Descrierea războaielor din Europa îl îngrozeşte pe bunul rege din Brobdingnag.
În
timpul unei călătorii pe mare, barca lui Gulliver este luată în ghiare de un
vultur gigant şi apoi abandonată, fiind salvat de o corabie în trecere, şi
astfel se întoarce pentru a doua oară în Anglia.
Partea
III - Călătorie în Laputa... (A Voyage to Laputa, Balnibarbi, Glubdubdribb,
Luggnagg and Japu)
Locuitorii
din Laputa - aroganţi şi închipuiţi savanţi - nu trăiesc pe pământ,
ci deasupra lui, pe o insulă zburătoare. Alegoria este transparentă: autorul
descrie ştiinţa ruptă de realitate. "Învăţaţii" din academia Lagado se
ocupă cu fel de fel de lucruri inutile şi absurde: un proiect privitor la
extragerea razelor de soare din castraveţi, o metodă de construire a caselor
începând cu acoperişul şi terminând cu temelia etc.
Partea
IV - Călătorie în ţara cailor (A Voyage to the Houyhnhnms)
În
această ultimă călătorie, Gulliver ajunge pe o insulă ai cărei locuitori se
împart în două categorii: o parte a populaţiei este alcătuită dinhouyhnhnms,
cai înzestraţi cu raţiune şi având capacitatea vorbirii, cealaltă parte din fiinţe yahoo,
asemenea oamenilor, însă primitivi şi brutali, care -
spre surprinderea cailor - mai au şi defectul de a merge pe două gambe.
Yahoo-ii sunt lacomi, răutăcioşi, invidioşi, dominaţi de cele mai josnice
instincte de acaparare, se ceartă şi se bat între ei pentru a strânge cât mai
multe pietre strălucitore inutile, socotite preţioase. Caii, virtuoşi şi
înţelepţi, trăiesc într-o comună patriarhală. Legile lor nescrise se bazează pe
recunoaşterea drepturilor egale pentru toţi, ei nu pot înţelege ce este
minciuna. Swift se pomeneşte în faţa unei contradicţii de nerezolvat. Sistemul
patriarhal ar fi ideal, dar în el oamenii au devenit yahoo. De aici
decurge pesimismul lui Swift, întunecata lui mizantropie.
Extrem
de semnificativ este finalul cărţii. Gulliver se întoarce în Anglia, dar nimeni
nu-i crede povestirile sale, îi fac proces pentru a-l declara nebun
iresponsabil. Este salvat de un miel adus din Lilliput, care modifică
decizia judecătorilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu